28 aprilie: Penelope Cruz, prima actriță spaniolă care a câștigat un Premiu Oscar, împlinește 50 de ani
0Pe data de 28 aprilie, renumita actriță spaniolă, Penelope Cruz, își sărbătorește cea de-a 50-a aniversare. Este, de asemenea, ziua în care s-a născut omul politic Pache-Protopopescu și a fost înființată Societatea Scriitorilor Români, sub conducerea publicistului Cincinat Pavelescu.
Sărbătoare ortodoxă: Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)
Ziua mondială a siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (ONU)
1882: S-a născut Theodor Angheluţă, matematician
Theodor Angheluță s-a născut în satul Adam din județul Galați, ca fiu al unui țăran. A urmat studiile secundare la Bârlad și apoi, în perioada 1902-1905, a frecventat Facultatea de Științe a Universității din București.
Pentru a-și continua formarea, s-a specializat la Sorbona în perioada 1909-1914, avându-l ca profesor pe renumitul Émile Picard. În 1923, și-a susținut teza de doctorat la București, intitulată „O clasă generală de polinoame trigonometrice și aproximațiunea cu care ele reprezintă o funcțiune continuă”.
Angheluță a fost numit profesor titular la cursul de algebră superioară la Universitatea din Cluj în anul 1923, poziție pe care a deținut-o până la pensionare. În 1948, a fost ales membru de onoare al Academiei Române și a devenit membru titular al Academiei de Științe din România începând cu data de 7 iunie 1943. În 1963, a primit titlul de „Om de știință emerit”.
Contribuțiile lui Angheluță în domeniul matematicii au fost remarcabile, cu lucrări de pionierat în teoria funcțiilor, ecuațiilor diferențiale și integrale, ecuațiilor funcționale și algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele: „Ecuații funcționale Angheluță”. De asemenea, a adus contribuții semnificative în teoria seriilor trigonometrice.
Pe lângă activitatea sa academică, Angheluță a scris peste 90 de lucrări originale, dintre care se remarcă: „Curs de algebră superioară” (în două volume, 1940), „Curs de mecanică rațională” (1926), „Aplicații de mecanică” (1927), „Curs de teoria funcțiilor de o variabilă complexă” (1940) și „Funcții analitice” (1945).
Lucrările sale au fost reunite sub titlul „Opera matematică” de către profesorul Dumitru Ionescu și publicate în 1970 de Editura Academiei Române. Angheluță a fost decorat cu Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului”, la data de 13 octombrie 1941.
1893: A murit Emmanuel Pache-Protopopescu, om politic
Emanoil Protopopescu-Pake, cunoscut sub numele de Pache Protopopescu, s-a născut la data de 12 februarie 1845, în „Mahalaua Negustori” din București, în Țara Românească, fiind fiul lui Iancu, protopop și preot la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, denumire care a dat și numele de familie „Protopopescu”.
Copilăria i-a fost marcată de porecla „Pake”, provenită de la pronunția abrevierii Mano-lake, fiind un nume cu care era familiarizat încă din copilărie.
Emanoil Protopopescu a urmat o educație riguroasă în domeniul juridic, obținând titlul de doctor în drept la universitățile din Paris, Bruxelles și Geneva. După absolvire, timp de nouă ani (1879-1888), a fost profesor de drept la Școala Comercială din București, instituție cunoscută astăzi sub numele de Școala Superioară Comercială „N. Krețulescu”.
În paralel cu activitatea sa didactică, Protopopescu a ocupat funcția de primar al Bucureștiului între anii 1888 și 1891. În timpul mandatului său, a fost recunoscut ca unul dintre cei mai buni primari ai orașului, datorită modernizării pe care a impus-o. A deschis noi linii de tramvai, a reorganizat primăria și a impus reguli stricte de construcție, contribuind astfel la „europenizarea” orașului.
De asemenea, Protopopescu a acordat o atenție deosebită învățământului, inaugurând 28 de școli în București, inclusiv actualul Colegiu Național „Gheorghe Lazăr”. A lucrat intens pentru extinderea rețelei de tramvai și pentru impunerea unor reguli civilizate în transportul public.
Tragica sa moarte a avut loc la vârsta de doar 48 de ani, pe data de 28 aprilie 1893, la București, din cauza unei pietre la ficat care a rupt vezica biliară. Emanoil Protopopescu-Pake a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.
În ciuda absenței unui monument fizic în prezent, memoria sa este păstrată prin numirea unui bulevard din Sectorul 2 al capitalei și prin Clubul de Dezbateri al Colegiului Național „Mihai Viteazul” din București, care îi poartă numele.
1889: S-a născut Antonio de Oliveira Salazar, politician, prim-ministru al Portugaliei
António de Oliveira Salazar s-a născut în Vimieiro, localitate situată în Districtul Viseu, Portugalia. A fost un prominent om politic portughez, cunoscut pentru rolul său în instaurarea și conducerea regimului dictatorial de extremă dreaptă din Portugalia, cunoscut sub numele de Estado Novo.
După absolvirea Facultății de Drept la Universitatea din Coimbra, Salazar a urmat o carieră în domeniul academic, devenind profesor universitar. Ulterior, și-a început ascensiunea în lumea politică, fiind numit Ministru de Finanțe în 1928, de către premierul José Vicente de Freitas.
În 1932, Salazar a fondat partidul corporatist Uniunea Națională, devenind președinte și impunând un regim autoritar în Portugalia sub numele de Estado Novo. Acest regim a fost caracterizat de cenzură, represiune politică și economică, precum și de promovarea unui naționalism conservator și autoritar.
Salazar a deținut funcția de prim-ministru al Portugaliei între 1932 și 1968, devenind una dintre cele mai longevive figuri politice din istoria Portugaliei. A condus țara printr-o perioadă tumultuoasă, inclusiv prin neutralitatea în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și printr-o serie de reforme economice și sociale.
Cu toate că a avut o popularitate considerabilă în anii de început ai regimului său, pe măsură ce timpul a trecut, critica internă și presiunea internațională împotriva regimului său au crescut. Regimul lui Salazar a fost sfârșit de Revoluția lui Cravatelor Roșii din 1974, care a dus la căderea dictaturii și la instaurarea democrației în Portugalia.
António de Oliveira Salazar a murit la data de 27 iulie 1970, la Lisabona, Portugalia, la vârsta de 81 de ani.
1908: A luat fiinţă Societatea Scriitorilor Români
Pe 28 aprilie 1908, la București, s-a întemeiat Societatea Scriitorilor Români, avându-l ca prim președinte pe Cincinat Pavelescu. Acesta a fost urmat în mai multe rânduri de către Mihail Sadoveanu, care a condus societatea de trei ori în perioade diferite.
De-a lungul anilor 1908-1947, Societatea Scriitorilor Români a avut un total de doisprezece președinți, aleși în 36 de adunări generale. Printre aceștia, Liviu Rebreanu a fost reales de șapte ori, iar Corneliu Moldovanu de șase ori. Alți scriitori care au ocupat funcția de președinte au fost N. I. Herescu, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, N. M. Condiescu și Mihail Dragomirescu, fiecare de câte trei ori.
După evenimentele de la 23 august 1944, în urma cărora președintele N.I. Herescu a fugit în străinătate, a fost convocată o nouă adunare generală a Societății la 24 septembrie 1944. În ianuarie 1948, scriitorii, înțelegând noile orientări ale literaturii române, au hotărât constituirea Societății Scriitorilor din România în locul Societății Scriitorilor Români.
Noua organizație și-a extins sfera de activitate, incluzând și scriitori de alte naționalități care activau în România, precum și membrii Societății Autorilor Dramatici, cu întregul lor patrimoniu. Comitetul ales în 1948 a fost format din Zaharia Stancu, președinte; Ion Călugăru, secretar general; Gala Galaction, N.D. Cocea, Gaal Gabor și Al. Șahighian, vicepreședinți. Acest comitet a funcționat până la 27 martie 1949, când s-a înființat Uniunea Scriitorilor din Republica Populară Română.
1954: A murit Leon Jouhaux, politician francez, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1951
Léon Jouhaux s-a născut pe 1 iulie 1879 în Paris, Franța, și a murit la 28 aprilie 1954, tot în Paris. A fost un sindicalist francez cu orientare libertariană, cunoscut pentru activismul său în mișcarea sindicală și pentru lupta sa pentru drepturile muncitorilor.
În calitate de secretar general al CGT (Confederația Generală a Muncitorilor) din 1909 până în 1947, Jouhaux a militat constant pentru respectarea principiilor consacrate în Carta de la Amiens din 1906, care sublinia independența sindicală față de partidele politice, stat și biserică. A fost un critic vocal al tentativelor de control asupra sindicatelor de către diverse organizații, inclusiv secțiunea franceză a Internaționalei Muncitorești și bolșevicii.
În 1947, în contextul presiunilor exercitate de Partidul Comunist Francez (PCF) asupra sindicatului, Jouhaux și colegii săi au demisionat din conducerea confederației și au fondat CGT-FO, continuând tradiția CGT, fidelă principiilor Cartei de la Amiens.
Jouhaux a avut o contribuție semnificativă la reformele sociale din Franța, inclusiv introducerea concediilor plătite, săptămâna de lucru de 40 de ore și naționalizarea unor sectoare economice. A fost pus sub urmărire și arestat în timpul regimului de la Vichy și apoi de către naziști în timpul ocupației franceze în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost deținut în lagărele de concentrare Buchenwald și Itter, iar eliberarea sa a avut loc în mai 1945.
După eliberarea Franței, Jouhaux și-a reluat activitatea sindicală, devenind vicepreședinte al Confederației Internaționale a Sindicatelor Libere și delegat la Organizația Națiunilor Unite (ONU). A devenit președinte al Consiliului Economic și Social al celei de-a Patra Republici Franceze în 1947 și a deținut această funcție până la moartea sa în 1954.
Pentru angajamentul său în promovarea păcii și drepturilor muncitorilor, Léon Jouhaux a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în 1951, în timp ce era președinte al CGT-FO.
1969: Preşedintele Franţei, generalul Charles De Gaulle (1959-1969), a demisionat
1969 a fost anul în care Charles de Gaulle și-a încheiat mandatul de președinte al Franței, marcând sfârșitul unei ere politice importante pentru istoria țării.
Succesul său ca lider militar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-a consacrat ca un erou național și l-a propulsat în sfera politică, devenind primul președinte al celei de-a V-a Republici franceze, în 1959.
De Gaulle a fost perceput ca un simbol al forței și al rezistenței naționale, fiind considerat „omul providențial al Franței”, în momentele critice ale secolului al XX-lea.
Cu toate acestea, sfârșitul mandatului său a fost marcat de tulburări sociale și politice, cu evenimente precum revoltele studențești din mai 1968 și grevele generale care au urmat. Acestea au pus sub semnul întrebării autoritatea sa și au afectat popularitatea guvernului său.
Tensiunile dintre de Gaulle și prim-ministrul său, Georges Pompidou, au crescut în această perioadă, iar relația lor a devenit mai tensionată odată cu declarațiile lui Pompidou privind succesiunea prezidențială.
În aprilie 1969, de Gaulle a organizat un referendum pentru a-și legitima politica de reformă a statului și pentru a-și consolida puterea. Cu toate acestea, francezii au votat împotriva propunerilor sale, iar în urma acestui eșec, el a decis să-și prezinte demisia.
Demisia lui de Gaulle a marcat sfârșitul unei ere în politica franceză și a deschis calea pentru o nouă conducere. Georges Pompidou, fostul său prim-ministru, a fost ales ca succesor în urma alegerilor prezidențiale din iunie 1969, marcând o tranziție pașnică și constituțională de la o eră la alta.
De Gaulle a murit la scurt timp după aceasta, în noiembrie 1970, din cauza unui anevrism.
1974: S-a născut Penelope Cruz, prima actriţă din Spania recompensată cu un Premiu Oscar
S-a născut la Alcobendas, un oraș din apropierea Madridului. Penélope Cruz Sánchez este una dintre cele mai cunoscute și apreciate actrițe spaniole din industria filmului internațional.
Cruz și-a început cariera artistică la vârsta de 15 ani, când a fost remarcată de un agent al agenția de modele pentru care lucra, iar apoi și-a făcut debutul în lumea filmului în 1989, într-un film de lung metraj intitulat „El Laberinto Griego” (Labirintul grecesc).
Filmul spaniol „Jamón, Jamón”, din 1992, a fost cel care i-a adus notorietatea, jucând alături de actorul Javier Bardem.
După această apariție, Cruz și-a continuat ascensiunea în lumea filmului, jucând într-o serie de filme de succes, atât în Spania, cât și în străinătate. Printre rolurile sale notabile se numără apariția în „Belle Epoque” (1992), care a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, și „La Niña de tus ojos” (The Girl of Your Dreams) (1998).
În anii 2000, Cruz a devenit tot mai prezentă în filmele de la Hollywood, apărând în producții precum „Vanilla Sky” (2001), regizat de Cameron Crowe, alături de Tom Cruise, și „Volver” (2006), regizat de Pedro Almodóvar, pentru care a primit o nominalizare la Premiile Oscar pentru cea mai bună actriță.
Filmul „Vicky Cristina Barcelona” (2008) regizat de Woody Allen, i-a adus premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar, pentru interpretarea sa captivantă a personajului Maria Elena.
De-a lungul carierei sale, Penelope Cruz a continuat să își demonstreze versatilitatea și talentul într-o varietate de roluri, trecând cu succes de la drame intense la comedii romantice. Ea a lucrat cu regizori de renume precum Pedro Almodóvar, Ridley Scott, Sergio Castellitto și Asghar Farhadi.
În afara carierei sale cinematografice, Cruz este, de asemenea, cunoscută pentru implicarea sa în diverse cauze umanitare și caritabile. Ea este ambasador pentru Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și a fost implicată activ în campanii pentru drepturile animalelor și protecția mediului înconjurător.
Penélope Cruz este căsătorită cu actorul spaniol Javier Bardem, cu care are doi copii.
1995: A murit Nicolae Dinică, actor
Nicolae Dinică s-a născut pe 23 februarie 1940, în inima Bucureștiului, fiind unul dintre cei mai apreciați actori români de film și teatru. De mic, a fost fascinat de lumea artei și a teatrului.
După absolvirea liceului, Nicolae Dinică a urmat drumul către Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București, unde și-a dezvoltat abilitățile actoricești sub îndrumarea unor mari profesori și regizori. Aici, și-a pus bazele carierei sale impresionante în lumea teatrului și a cinematografiei românești.
Debutul său în lumea filmului a avut loc în 1965, odată cu rolul din filmul „Calea Victoriei sau cheia visurilor”. Cu o prestație remarcabilă, Nicolae Dinică și-a câștigat rapid admirația publicului și aprecierea criticilor.
De-a lungul carierei sale, a interpretat o varietate de personaje memorabile într-o serie de filme notabile, precum „Somnul insulei” (1994) și „O lumină la etajul zece” (1984), demonstrându-și versatilitatea și talentul actoricesc.
Cu toate că a cunoscut succesul și recunoașterea în lumea filmului, Nicolae Dinică și-a păstrat întotdeauna legătura strânsă cu teatrul. A fost un actor dedicat și pasionat, contribuind la numeroase producții teatrale de succes și impresionând publicul cu prezența sa scenică și interpretările sale captivante.
Pe 6 martie 2014, lumea artistică românească a suferit o mare pierdere odată cu trecerea sa în neființă, la București, la vârsta de 74 de ani.
1996: A murit Alexandru Jebeleanu, poet
Alexandru Jebeleanu s-a născut pe 7 octombrie 1923 în localitatea Șipet din județul Timiș și a avut o contribuție semnificativă în literatura română ca poet.
După absolvirea liceului industrial din Timișoara, a urmat un semestru de studii la Facultatea de Agronomie din aceeași localitate. Cu toate acestea, adevărata sa pasiune a fost literatura, așa că s-a orientat spre Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în anul 1959. Debutul său în lumea literară a avut loc în revista „Universul literar” în anul 1941, iar primul său volum, „Oglinzi sonore”, a fost publicat în 1945.
Odată cu înființarea Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România în 1949, Alexandru Jebeleanu a devenit una dintre figurile de frunte ale acestei organizații, ocupând funcția de Secretar (președinte) până în anul 1970. Între 1952 și 1972, a fost redactor-șef al publicației „Scrisul bănățean”, care ulterior și-a schimbat denumirea în „Orizont”.
În 1972, Jebeleanu s-a implicat în activitatea editorială, devenind redactor și apoi director al Editurii Facla din Timișoara. Contribuția sa la literatura română a fost recunoscută și în domeniul muzical, fiind colaborator cu compozitorul Doru Popovici pentru realizarea lucrării „Madrigale bănățene”.
Alexandru Jebeleanu a fost o figură importantă în dezvoltarea literaturii române și a avut un impact semnificativ în promovarea culturii și artei din regiunea Banatului. A încetat din viață la 28 aprilie 1996, la București.
1999: A murit Arthur Leonard Schawlow, fizician, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1981
Biografie Schawlow s-a născut pe 5 mai 1921 în Mount Vernon, New York. Mama sa, Helen (Mason), era din Canada, iar tatăl său, Arthur Schawlow, era un imigrant evreu din Riga (pe atunci în Imperiul Rus, acum în Letonia).
Schawlow a fost crescut în religia protestantă a mamei sale. La vârsta de trei ani, Arthur și familia sa s-au mutat la Toronto, Ontario, Canada. La vârsta de 16 ani, a absolvit liceul la Vaughan Road Academy (apoi Vaughan Collegiate Institute) și a primit o bursă în științe la Universitatea din Toronto (Colegiul Victoria).
După obținerea licenței, Schawlow a continuat studiile universitare la Universitatea din Toronto, care au fost întrerupte din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. La sfârșitul războiului, a început lucrul la doctoratul său la universitate sub îndrumarea profesorului Malcolm Crawford.
Ulterior, a ocupat o poziție postdoctorală cu Charles H. Townes la departamentul de fizică al Universității Columbia în toamna anului 1949.
A acceptat o poziție la Bell Labs la sfârșitul anului 1951. A părăsit Bell Labs în 1961 pentru a se alătura facultății Universității Stanford ca profesor. A rămas la Stanford până când s-a pensionat, în 1996.
Deși cercetarea lui s-a concentrat pe optică, în special pe lasere și utilizarea lor în spectroscopie, a desfășurat și investigații în domeniile superconductivității și rezonanței nucleare. Schawlow a împărțit Premiul Nobel pentru Fizică în 1981 cu Nicolaas Bloembergen și Kai Siegbahn pentru contribuțiile lor la dezvoltarea spectroscopiei cu laser.
Schawlow a fost coautor al lucrării larg utilizate Spectroscopie cu microunde (1955) împreună cu Charles Townes. Schawlow și Townes au fost primii care au publicat teoria proiectării și funcționării laserului în lucrarea lor semnificativă din 1958 despre măsuri optice, deși Gordon Gould este adesea creditat cu „inventarea” laserului, datorită lucrărilor sale nepublicate care au precedat pe cele ale lui Schawlow și Townes cu câteva luni. Primul laser funcțional a fost realizat în 1960 de Theodore Maiman.
În 1991, Corporația NEC și Societatea Americană de Fizică au instituit un premiu: Premiul Arthur L. Schawlow în Știința Laserului. Premiul este acordat anual „candidaților care au adus contribuții remarcabile la cercetarea de bază folosind laserele.”
În 1951, s-a căsătorit cu Aurelia Townes, sora mai mică a consilierului său postdoctoral, Charles Townes. Au avut trei copii: Arthur Jr., Helen și Edith. Arthur Jr. este autistic, cu foarte puține abilități de vorbire.
Schawlow și profesorul Robert Hofstadter de la Stanford, care și el avea un copil autist, s-au aliat pentru a se ajuta reciproc să găsească soluții pentru această condiție. Arthur Jr. a fost plasat într-un centru special pentru persoanele autiste, iar mai târziu, Schawlow a înființat o instituție pentru îngrijirea persoanelor cu autism în Paradise, California. Aceasta a fost numită, mai târziu, Centrul Arthur Schawlow, în 1999, puțin înainte de moartea sa.
Schawlow a murit de leucemie în Palo Alto, California, la 28 aprilie 1999. Avea vârsta de 77 de ani.
Se încarcă comentariile...
